STRATEGII PENTRU
IMPLEMENTAREA SCHIMBĂRII INSTITUŢIONALE ÎN
VEDEREA EVALUĂRII
ÎNVĂŢĂRII,
A
PROFESORILOR ŞI
A INSTITUŢIEI
DĂNUŢ
BĂRCĂCIANU şi FLORIN ORODAN
CAPITOLUL I.
Definirea problemei.
Evaluarea instituțională este un demers ce asigură
verificarea calității și eficienței învătământului la toate nivelurile unei
instituții de educație, în special cu privire la predare și învățare. Ea vine
în sprijinul mentinerii calității si standardelor educaționale pe care
instituția le oferă.
Este de regulă o inițiativă a managementului institutiei
respective, deliberată și planificată, menită să construiască un plan de
actiune pentru atingerea în condiții optime si de maximă performanță a
obiectivelor propuse, precum si împlinirea nevoilor beneficiarilor de servicii
educaționale din școala sau universitatea respectivă.
Este
întotdeauna nevoie de o echipă managerială și conducătoare, suficient de
pregătită pentru a putea valorifica raportul si rezultatele unei evaluări
institutionale obiective.
Evaluarea institutională nu este nici audit nici
acreditare. Ea se aplică pentru
consolidarea capacității instituționale de dezvoltare , pentru demararea
proceselor de schimbare instituțională precum si pentru îmbunătățirea si
orientarea managementului instituțional.
Evaluarea sprijină instituțiile în îmbunătățirea furnizării serviciilor
educationale de calitate precum formarea
unui management strategic prin vizat
recomandări. Ea furnizează politici de dezvoltare si îmbunătățire prin
intermediul rapoartelor întocmite la finalul evaluării.
Evaluarea instituțională este întotdeauna orientată spre interesele
instituției și ea are loc în primul rând
în lumina propriei misiunii și a obiectivelor acesteia. Evaluarea institutională
nu are rol comparativ.
Desfășurarea
unei evaluări instituționale nu este un moment în timp ci este un proces ce se
desfășoară continuu și care urmează de regulă următoarele etape:
-
Autoevaluarea
-
Evaluarea propriu zisă : două sau trei
vizite ale echipei de evaluatori
-
Raportul comisiei de evaluare cu
recomandări si sugestii
-
Post evaluarea ( sau follow up)
Urmând etapele de mai sus , evaluarea poate identifica,
punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările.
CAPITOLUL II.
Revizia literaturii.
Cele mai multe documente
si cercetări de evaluare institutională sunt de acord că aceasta trebuie
să cuprindă următoarele etape cu
procedurile și strategiile specifice:
Autoevaluarea
Autoevaluare este o perspectivă colectivă asupra
funcționării instituției și în același timp o modalitate de prezentare a
instituției respective printr-un un proces care implică toți membrii.
Autoevaluarea a devenit rapid o parte majoră în
asigurarea succesului în dezvoltarea educațională ( Funda și McNamara ,2013).
Ea oferă posibilitatea schimbării prin reflectie personală. (EUA, 2013)
Autoevaluarea va fi analitică, evaluativă si sintetică.
Instituția va constitui un grup de
autoevaluare capabil să aplice SWOT și
să analizeze calitatea si managementul
strategic ( sau strategiile de management).
Iată mai jos o serie de întrebări care trebuiesc adresate
într-un chestionarul de autoevaluare: Cu ce se ocupă institutia? Care sunt
normele, valorile , țintele ? Cum își atinge institutia tintele? Are un plan
strategic , formulat clar și în concordanță cu misiunea ei? Are institutia
politici de recrutare si pregătire a personalului? În ce măsură activitățile
întâlnesc obiectivele? Are suficiente fonduri pentru atingerea obiectivelor?
Are instituția un management clar? Ce schimbări si ce îmbunătățiri se fac?
(Loukkola, 2012).
Autoevaluarea trebuie să aibă loc regulat si periodic,
pentru a forma institutiei o gândire corectă despre evaluare ( Dongmei si
Jiangbo, 2009).
Faza autoevaluarii nu va complica demersurile de
dezvoltare instituțională, cu cerinte mai multe sau alocări de fonduri ci va
ajuta scoala să determine ce este și ce nu este esențial, să elimine
strategiile ineficiente și să simplifice sarcinile de lucru ( Mann și Smith,
2013)
Evaluarea
Potrivit unor autori, procesul evaluării începe cu o autoevaluare
la sfârșitul căreia comisia va întocmi
un raport cu rezultatele obținute pe care-l va trimite echipei evaluatoare (
EUA, 2013). Apoi comisia va face evaluarea in mai multe etape (începând cu
autoevaluarea).
Câteva principii ar trebui să definească evaluarea
instituțională, de-a lungul întregului
proces (Martin, 2010):
-
Principiul unității și raționalizării
-
Principiul integrării surselor de
informație
-
Principiul îmbinării calității și
cantității
-
Principiul caracterului sistematic și
progresiv al evaluării
Echipa de evaluare
poate fi formată din rectori şi
prorectori (activi sau foşti), studenți şi
specialisti cu experienţă deosebită în învăţământ. Membrii echipei oferă
o perspectivă si funcție de initiatorii evaluării ei provin dinafara institutiei
evaluate ( EUA, 2003).
Evaluarea
trebuie să fie constructivă și se va face atat la studenți care reprezintă
cheia evaluării( Leitea, Santiago, Sarricob,
Leitec și Polidoria, 2006), la staf-ul academic cât si la cel
ne-academic.
Programele de evaluare țin seama și de aspectul etic al
evaluării, evitându-se cu strictețe transformarea evaluării într-un instrument
de manipulare, control si opresiune sau prezentarea partială a rezultatelor,
ori atribuirea lor unei singure peroane sau grup restrâns( Guera, 2000).
Deasemenea, evaluarea se
concentrează pe procesele şi structurile instituţionale de luare a
deciziilor şi pe eficienţa dezvoltării strategice. Se au în vedere toate
procesele ce definesc activitatea universităţii: procesele de management,
procesele de bază – educaţie şi cercetare ştiinţifică și procesele suport. ( IEP)
Întâlniri sunt confidentiale și discrete (fie doar cu
studentii sau cu părintii), sunt
interactive – nu se practică discursuri formale. Trebuie subliniat faptul că
principala preocupare a echipei este de a sprijini universitatea şi de a fi
constructivă în observaţiile formulate. ( Vincent, 2010).
Membrii echipei vor fi pregătiţi pentru a conduce
discuţii cu diferite grupuri ţintă din cadrul instituţiei, pe baza unui set de
întrebări dinainte pregătite.
Finalizarea
procesului de evaluare
Procesul de evaluare ar trebui să se finalizeze cu
concluziile şi recomandările formulate de echipa de evaluatori care sunt
incluse în raportul ce va fi prezentat instituţiei şi, ulterior, publicat pe
site-ul instituției respective ( Loukkola, 2012).
Prezenţa pe site-ul instituției a raportului instituţiei
ce a parcurs procesul de evaluare internaţională reprezintă un plus în ceea ce
priveşte vizibilitatea şi credibilitatea serviciilor educaționale.
În urma procesului de evaluare instituția ar trebui să
beneficieze de : o mai clară înțelegere a obiectivelor si realizărilor,
feedback constructive, o mai bună implicare si dedicare, motivare pentru o
performanță mai bună și atingerea misiunii finale (Vincent, 2010).
Deasemenea în urma evaluării, o echipă se va ocupa să urmărească
rezultatele evalurii si implementarea schimbărilor.
CAPITOLUL III.
Soluţii.
Evaluarea unei
instituţii este un proces foarte complex care trebuie să ţină cont
de mai mulţi factori. Datorită acestui fapt, soluţiile de evaluare propuse vor
fi împărţite în mai multe domenii, după cum urmează:
1.
Misiunea
şi eficienţa instituţiei
Fiecare instituţie de învăţământ are o misiune, iar
eficienţa instituţiei se reflectă în modul în care studenţii sunt aduşi în
situaţia de a atinge obiectivele pe care aceasta şi le-a propus.
A.
Misiunea
O instituţie şcolară are o declaraţie de misiune prin
care sunt exprimate propunerile educaţionale, categoria de studenţi căreia se
adresează şi angajamentul în ceea ce priveşte învăţarea studenţilor.
Declaraţia de misiune este aprobată de bordul de
conducere şi publicată.
Misiunea instituţiei este centrală în planificarea
instituţională şi în luarea deciziilor.
B.
Îmbunătăţirea
eficienţei instituţionale
O instituţie şcolară face eforturi conştiente pentru a
produce şi susţine învăţarea studenţilor, a măsura învăţarea, a urmări cât de
bine se desfăşoară aceasta şi pentru a face schimbări în vederea îmbunătăţirii
învăţării studenţilor.
Instituţia îşi organizează procesele cheie şi alocă
resurse pentru susţinerea procesului de învăţare.
Instituţia îşi demonstrează eficienţa prin evidenţa
realizării de către student a rezultatelor învăţării şi evidenţa instituţiei şi
a performanţei programului.
2. Programele şi
servicile pentru a învăţa ale studentului
Instituţia de învăţământ oferă programe de înaltă
calitate, servicii pentru susţinerea studenţilor, servicii precum accesul la
bibliotecă şi susţinerea învăţării prin care să se faciliteze atingerea de
către studenţi a rezultatelor propuse. De asemenea, instituţia oferă un mediu
propice învăţării pentru toţi studenţii.
A. Programe de
instruire
Instituţia oferă programe de instruire de înaltă calitate
în diverse câmpuri de studiu care culminează cu absolvirea studenţilor,
oferirea de diplome, acreditări, certificate, angajări sau transfer la alte
instituţii de educaţie superioară compatibilă cu propria misiune.
B. Servicii de
suport pentru studenţi
Instituţia recrutează şi admite diverşi studenţi care
sunt capabili să beneficieze de programele ei, în acord cu misiunea asumată. Sunt
identificate nevoile studenţilor şi este îmbunătăţit mediul în care se
desfăşoară învăţarea. Întregul drum al studentului prin experienţa
instituţională este caracterizat de preocuparea pentru accesul, progresul,
învăţarea şi succesul acestuia.
C. Servicii de
suport pentru bibliotecă şi învăţare
Biblioteca şi celelalte servicii pentru sprijinirea
învăţării studenţilor sunt suficiente pentru susţinerea programelor de
instruire şi a celor intelectuale, estetice şi culturale oriunde şi oricând
sunt oferite. Aceste servicii includ biblioteca, mentoratul, centrele de
învăţare, labolatoarele cu computere, precum şi dezvoltarea şi practicarea
noilor tehnologii.
3. Resurse
Instituţia îşi foloseşte în mod efectiv resursele umane,
materiale, tehnologice şi financiare pentru a-şi atinge obiectivele
educaţionale, incluzând rezultatele declarate ale învăţării studentului şi
creşterea eficienţei instituţionale.
A. Resurse umane
Instituţia angajează personal calificat pentru a susţine
serviciile şi programele de învăţare ale elevilor şi pentru a creşte eficienţa
instituţiei. Personalul este tratat echitabil, este evaluat regulat şi
sistematic şi are oferite oportunităţi pentru dezvoltare profesională. Planul
resurselor umane este integrat în planul instituţiei.
B. Resurse
materiale
Resursele materiale care includ facilităţi, echipament,
teren şi alte bunuri, susţin programele de învăţare şi cresc eficienţa
instituţiei. Planificarea resurselor materiale este integrată în planificarea
instituţională.
C. Resurse
tehnologice
Resursele tehnologice sunt folosite pentru susţinerea
procesului de învăţare al studenţilor şi pentru a creşte eficienţa
instituţională. Instituţia se asigură că orice suport tehnologic este conceput
pentru a răspunde nevoilor în predare, învăţare, comunicare colegială prin net,
cercetare şi sisteme operaţionale.
Serviciile tehnologice, suportul profesional,
facilităţile, suporturile hardware şi software sunt concepute pentru a spori
operaţiunile şi eficienţa instituţiei.
D. Resurse
financiare
Resursele financiare sunt suficiente pentru a susţine
programul educaţional şi spori eficienţa instituţiei. Distribuirea resurselor
susţine dezvoltarea, mentenanţa şi consolidarea programelor şi a serviciilor.
Instituţia planifică şi foloseşte resursele financiare cu
integritate şi într-o manieră care asigură stabilitate financiară. Nivelul
resurselor financiare oferă o expectativă a solvenţei financiare pe termen
scurt şi lung.
4. Guvernare şi
conducere
Instituţia recunoaşte şi utilizează contribuţiile
leadershipului în cadrul organizaţiei pentru îmbunătăţirea continuă a
instituţiei. Rolul conducerii este acela de a facilita decizii care să susţină
programul de învăţare şi să îmbunătăţească eficienţa instituţiei. Sunt trasate
responsabilităţi pentru bordul de conducere şi pentru administratorul şef.
A. Procesul de
luare a deciziilor
Instituţia recunoaşte că o conducere etică şi eficientă
îi permite să identifice valori şi să atingă obiective, să înveţe şi să
îmbunătăţească.
Liderii instituţiei creează un mediu pentru inovaţie şi
excelenţă instituţională. Stafful, administratorii şi studenţii sunt încurajaţi
să ia iniţiativa şi să dezvolte practicile, programele şi serviciile în care
aceştia sunt implicaţi.
Instituţia stabileşte şi implementează o politică scrisă
în ceea ce priveşte participarea facultăţii, a staffului, a administratorilor
şi a studenţilor în procesul luării deciziilor.
B. Organizarea
bordului şi a administraţiei
Pe lângă leadershipul individual, instituţia recunoaşte
responsabilităţile care-i revin bordului de conducere pentru aplicarea
politicilor şi administratorului şef pentru funcţionarea eficientă a
instituţiei.
Bordul instituţiei este responsabil pentru stabilirea
politicilor de asigurare a calităţii, integrităţii, eficienţei programlui de
învăţământ şi pentru stabilitatea financiară a instituţiei.
Preşedintele are prima responsabilitate pentru calitatea
instituţiei pe care acesta o conduce. El oferă conducere în planificare,
organizare, buget, precum şi în selectarea şi dezvoltarea personalului.
CAPITOLUL IV.
Implementare.
Evaluarea
instituţională este considerată de către Consiliul Naţional de
Evaluare şi Acreditare (CONEAU) ca fiind un proces complex în care se disting
două faze: autoevaluarea şi evaluarea externă, fiecare dintre ele
cu distincţi actori al căror obiectiv comun este acela de a asigura calitatea
academică.
Procesul de evaluare instituţională se va desfăşura având
următoarele etape:
1. Acordul/angajamentul dintre Instituţia
Universitară şi CONEAU
- acesta
este punctul de plecare al procesului. Este bazat pe încredere şi scopul lui
este acela de a ridica calitatea instituţiei.
2. Procesul de
autoevaluare
- instituţia
îşi evaluează propriile programe şi servicii în relaţie cu filosofia şi
misiunea propusă. În această etapă instituţia poaze consulta CONEAU, dacă se
consideră necesar acest lucru. Obiectivul acestei evaluări este acela ca
instituţia să obţină o informaţie relevantă cu privire la un proces sau la o
situaţie dată.
3. Pregătirea
evaluării externe
- etapa aceasta este indispensabilă pentru organizarea
următoare a procesului. Sunt definiţi evaluatorii care vor evalua rapoartele
din diferitele documente trimise de instituţie. Membrii echipei tehnice CONEAU
păstrează contactul cu membrii instituţiei pe care îi indică rectorul.
4. Dezvoltarea
activităţilor Comitetului de Evaluare
- această etapă începe cu definirea calendarului şi a
sarcinilor pentru Comitetul de Evaluare şi culminează cu redactarea unui
document pertinent.
5. Redactarea
pentru CONEAU a unei versiuni preliminare a raportului final şi prezentarea lui
în instituţie
- evaluatorii pregătesc un proiect de raport pentru a-l
discuta împreună cu autorităţile instituţiei în cederea unui schimb de opinii.
6. Observaţiile
rectorului şi luarea în considerare a acestora de către CONEAU.
- în cazul în care observaţiile rectorului ridică
întrebări cu privire la raportul preliminar, acestea vor fi analizate de către
CONEAU, pentru a se decide dacă vor fi sau nu incluse în raportul final.
7. Adoptarea
raportului final, publicarea şi difuzarea acestuia împreună cu observaţiile
rectorului.
- CONEAU aprobă un raport final, care este distribuit
împreună cu observaţiile rectorului.
Referințe bibliografice:
EUA , 2013. Institutional Evaluation Programme: Guidelines for institutions.
Loukkola, Tia. 2012. Institutional evaluation in practice.
Dongmei, Z. și Jiangbo, C. 2009. Undergraduate Teaching and Learning.
Evaluation. Chinese Education and Society. 42 (1) . 33–41. doi
10.2753/ced1061-1932420103.
Martin, L.R. 2010. La racionalización de la evaluación institucional:
necesidad y realidad. Revista
Iberoamericana de Educación. 53(2).
Institutional Evaluation Programme – IEP Extras de la : www.eua.be/iep.
Vincent, N. 2010. A Constructive Model for Performance
Evaluation in Higher Education Institutions. doi.org/10.2139/ssrn.1877598 .
Extras de http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1877598.
Funda, K. și McNamara, G. 2013. The Increasingly Central Role of School
Self-Evaluation in Inspection Systems across Europe: The Case of Ireland. Turkish
Journal of Education. 3(1). Extras de la: www.turje.org.
Mann, Michael J., Smith, Megan L. 2013. Promoting Rigor-in-Practice through
School Self-Evaluation: A Middle School's Experience with Model Development,
Implementation, and Evaluation. Research
in Middle Level Education Online. 37(4).
Leitea, D., Santiago, R, A., Sarricob, S,C., Leitec, L,C,.
& Polidoria, M. (2006)
Students’ perceptions on the influence of institutional evaluation on
Universities. Assessment & Evaluation in Higher Education 36 (6).
625–638.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu