Student : Bărcăcianu Dănuț
I.
Testul docimologic
Testul docimologic este o probă complexă, formată dintr-un ansamblu de
sarcini de lucru (itemi), care permit determinarea gradului de însuşire a cunoştințelor
de către elevi sau a nivelului de dezvoltare a unor capacități pe bază de
măsurători şi aprecieri riguroase.
Etape în realizarea testului docimologic:
1.
Precizarea obiectivelor
2.
Stabilirea conținutului
3.
Stabilirea variantelor de itemi
4.
Elaborarea itemilor
5.
Oraganizarea testului
6.
Cuantificarea testului
7.
Aplicarea și interpretarea testului
Itemul reprezintă
elementul constitutiv al testului şi poate fi definit fiind întrebarea, problema
sau sarcina de efectuat.
Există mai multe tipuri de itemi din care
amintim doar câteva: Obiectivi și subiectivi, cu alegere duală, itemi pereche
și itemi cu alegere multiplă.
II . Alte metode şi instrumente de evaluare .
1. Probele
orale:
a) Conversaţia
de verificare (prin întrebări şi răspunsuri);
b) cu
suport visual ( discuție cu supor in imagini, planșe, obiecte..)
c) Redarea (unui
conţinut, a unui ansamblu de informaţii, evenimente, fapte..)
d) Descrierea
şi reconstituirea; (constă în descrierea verbală a unei
structuri realizate din piese sau module de diferite forme şi culori )
e) Descrierea /
explicarea / instructajul; (are drept obiectiv principal descrierea unui obiect
sau a unei proceduri)
f) Completarea
unor dialoguri incomplete. (prezentarea unui dialog în care
lipsesc replicile unuia dintre interlocutori)
2.
Probele scrise:
a) Extemporalul
(lucrarea scrisă neanunţată)
b) Activitatea
de muncă independentă în clasă ( se desfăşoară sub supravegherea
cadrului didactic.)
c) Lucrarea
de control (anunţată);
d) Tema
pentru acasă ( este o formă de activitate independentă)
3. Probele
practice
a) confecţionarea
unor obiecte;
b) executarea
unor experienţe sau lucrări experimentale;
c) întocmirea
unor desene, schiţe, grafice;
d) interpretarea
unui anumit rol;
e) trecerea
unor probe sportive etc.
B. Metode şi instrumente complementare
1. Observarea
sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor (
o tehnică de evaluare care furnizează o serie de informaţii utile, greu de
obţinut pe alte căi)
2. Investigaţia (
o activitate pe care elevul o desfăşoară într-o oră în vederea rezolvării
unei situaţii complicate, pe baza unor
instrucţiuni precise)
3. Proiectul (
Începe în clasă şi continuă în afara şcolii, individual sau în grup câteva zile
sau săptămâni. Se încheie tot în clasă prin prezentarea unui raport sau a
produselor realizate)
4. Portofoliul (
Portofoliul este un instrument complex de evaluare care presupune o selecţie
sistematică, făcută, de regulă, de către elevi (dar şi de către cadrele
didactice) a unor produse relevante ale activităţii elevilor (individual sau în
grup). Portofoliul include şi rezultatele relevante obţinute prin celelalte
metode şi tehnici de evaluare
5. Portofoliu
digital ( este ca un portofoliu normal, numai că este realizat digital,
într-un spațiu virtual, unde sunt stocate si postate materialel descries mai
sus) Portofoliu digital capătă noi dimensiuni asigurând funcționalități
didactice multiple: predare, învățare, evaluare. El se poate realiza atât pe
support digital ( hard- disk, CD, DVD) cât și în spațiul virtual on-line (
bloguri, site-uri)
6.. Autoevaluarea
(este evaluarea efectuată de către elev a ceea ce el a realizat şi/sau a
comportamentului său)
7. Grila
de evaluare , conține o enumerare de criterii si subcriterii, funcție de
care se realizează evaluarea activității elevului
III.
Instrumente moderne de evaluare
v „Hărţile conceptuale („conceptual maps”) sau hărţile cognitive („cognitive
maps”) pot fi definite drept oglinzi ale modului de gândire, simţire şi
înţelegere ale celui/celor care le elaborează. (Oprea, 2006, 255).
Ele sunt instrumente care îi permit cadrului didactic să evalueze nu atât
cunoştinţele pe care le deţin elevii, ci, mult mai important, relaţiile pe care
aceştia le stabilesc între diverse concepte.
Există
mai multe tipuri de hărți conceptuale:
„pânza
de păianjen”
Hartă
conceptuală ierarhică
Hartă
conceptuală lineară
Metoda R.A.I. (Răspunde
– Aruncă – Interoghează) vizează „stimularea şi dezvoltarea
capacităţilor elevilor de a comunica (prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce
tocmai au învăţat.” (Oprea, 2006, 269). Denumirea
acestei metode provine de la asocierea iniţialelor cuvintelor Răspunde
– Aruncă – Interoghează. Poate fi utilizată în orice moment al activităţii didactice, în cadrul
unei activităţi frontale sau de grup. Un demers evaluativ realizat prin intermediul acestei metode
implică respectarea următorilor paşi :
- se precizează conţinutul/tema supus/ă evaluării;
-
se oferă o minge uşoară elevului desemnat să înceapă activitatea;
-
acesta formulează o întrebare şi aruncă mingea către un coleg care va
preciza răspunsul; la rândul său, acesta va arunca mingea altui coleg,
adresându-i o nouă întrebare;
-
elevul care nu va putea oferi răspunsul corect la întrebare va ieşi din
„joc”, răspunsul corect fiind specificat de cel ce a formulat întrebarea; acesta
are dreptul de a mai adresa o întrebare, iar în cazul în care nici el nu
cunoaşte răspunsul corect, va părăsi „jocul” în favoarea celui căruia i-a
adresat întrebarea;
-
în „joc” vor rămâne numai elevii care demonstrează că deţin cunoştinţe
solide în legătură cu tema evaluată;
-
la final, profesorul clarifică eventualele probleme/întrebări rămase
fără răspuns.
Tehnica 3-2-1
ü trei concepte pe care le-au învăţat în secvenţa/activitatea didactică respectivă;
ü două idei pe care ar dori să le dezvolte sau să le completeze cu noi informaţii;
ü o capacitate, o pricepere sau o abilitate pe care şi-au format-o/au
exersat-o în cadrul activităţii de predare-învăţare.
IV. Metode și instrumente de evaluare pentru elevii cu cerințe
speciale
1.
Studiul
de caz
2.
Genograma
3.
Ecoharta
4.
Fișa
psihologică individuală
5.
Managementul
de caz
6.
Palanul
de serviciu personalizat ( PSP)
7.
Programul
de intervenție personalizat ( PIP)
8.
Referințe:
C. Cucoș ( 2008) Teoria
și metodologia evaluarii. București , Polirom , 2008.
M. Manolescu(2010). Teoria
și metodologia evaluării. București, Editura universitară, 2010
A. Gherguț ( 2011) Evaluare
și intervenție psihoeducațională. București, Polirom , 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu