Trabajo cooperativo

Student : Bărcăcianu Dănuț

Scopul principal al şcolii este pregătirea pentru viaţă. În contextual formării elevilor pentru atingerea acestui scop, învăţarea prin cooperare este mai mult decât binevenită, aceasta constituind un mijloc prin care se asigură o relaţie deschisă între parteneri, se dezvoltă atitudini şi comportamente bazate pe încredere, favorizând formarea atitudinii pozitive faţă de învăţare. Învăţarea prin cooperare valorizează schimburile intelectuale şi verbale şi mizează pe o logică a învăţării care ţine cont de opiniile celorlalţi. Munca în echipă are efecte semnificative asupra personalităţii elevilor, nu numai pe termen scurt dar şi de-alungul vieţii, ajutându-i  pe elevi să se integreze în câmpul muncii mult mai uşor.

Învăţarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată şi sistematizată a grupurilor

mici de elevi, astfel încât aceştia să poată lucra împreună urmând ca fiecare membru al grupului să-şi îmbunătăţească performanţele proprii şi să contribuie la creşterea performanţelor celorlalţi membrii ai grupului. (Johnson et al, 2000).

Avantajele învăţării prin cooperare - Pentru mulţi elevi/studenţi învăţarea prin cooperare constituie un mijloc eficient de valorizare a schimburilor intelectuale şi verbale, intensificând procesarea informaţiei în condiţiile în care se ţine seama de opiniile celorlalţi. Munca în echipă este un stimulant intellectual şi declanşator al schimbului de opinii şi de informaţii. Învăţarea prin cooperare favorizează schimbul de idei şi discuţia, adică toate condiţiile care contribuie la educarea spiritului critic şi  obiectivităţii. În activităţile dintr-o echipă se analizează soluţiile emise dezvoltându-se capacităţile de autoevaluare a participanţilor. Elevii sunt încurajaţi să aibă o atitudine deschisă ce va fi bazată pe iniţiative  personale.

Dezavantajele învăţării prin cooperare - învăţarea prin cooperare prezintă anumite dezavantaje, precum faptul că lucrul în echipă nu va reuşi întotdeauna să integreze copiii timizi şi cu deficienţe majore de comunicare. Este posibil ca, uneori, productivitatea unor elevi să scadă atunci când sunt obligaţi să colaboreze cu alţi elevi. De multe ori, se constată că unii elevi vor domina activităţile de grup. Rolul profesorului este foarte important şi înainte de formarea unor echipe dar şi în timpul activităţilor din cadrul acestora. Se vor stabili reguli precise de colaborare şi învăţare la nivel de grup.

Pentru ca lucrul realizat cu ajutorul învăţării prin cooperare să fie eficient este bine ca aceste activităţi să fie foarte bine planificate. Evidenţiem câteva elemente care considerăm că sunt importante. Mai întâi, este nevoie de o planificare riguroasă a activităţilor care vor avea loc. Vor fi, apoi, prezentate activităţile elevilor. Va fi nevoie de monitorizarea activităţilor de către profesor şi de scurte intervenţii atunci când va fi strict necesar. Activităţile vor fi evaluate la nivel de grup, individual, cu toată clasa sau de către professor. Nu în ultimul rând, va fi nevoie de sugestii pentru îmbunătiţerea activităţii de cooperare.

Principalele elemente care caracterizează învăţarea prin cooperare sunt:

Ø  Interdependenţa pozitivă – eforturile fiecărui membru al grupului sunt necesare şi

indispensabile grupului pentru a reuşi. Membrii grupului trebuie să se bazeze pe ceilalţi pentru a-şi îndeplini scopurile, fiecare având două responsabilităţi: să aducă o contribuţie unică la eforturile comune datorită resurselor sau responsabilităţilor derivate din sarcină şi să se asigure că fiecare membru din grup va beneficia de această contribuţie;

Ø  Interacţiunea faţă în faţă – fiecare membru al grupului prin interacţiune directă, promovează succesul celorlalţi în completarea sarcinilor prin cooperare. O mare parte din informaţii ar trebui să fie discutate interactiv. Aceste shimburi interpersonale directe sunt vitale pentru a ajuta pe copii să se sprijine, să încurajeze, să laude, şi să se stimuleze unii pe alţii.

Ø  Responsabilitatea individuală - fiecare membru al grupului este responsabil pentru munca lui şi pentru îndeplinirea sarcinilor aferente poziţiei deţinute. Copiii trebuie să ştie că învăţarea prin cooperare cu strategiile ei nu este o modalitate prin care numai unii fac toată munca. Copiii care nucontribuie nu primesc credite. În mod individual copiii pot fi responsabilizaţi prin mai multe metode cum ar fi examinarea orală la întâmplare a copiilor, observarea fiecărui grup şi înregistrarea contribuţiei individuale etc;

Ø  Abilităţi interpersonale şi de grup mic – predarea directă a abilităţilor interpersonale şi de grup mic este necesară pentru participarea efectivă în grupuri de învăţare prin cooperare. Printre abilităţile de care elevii au nevoie, pentru a lucra cu succes în grupuri mici, se numără: încrederea, capacitatea de a conduce, luarea de decizii, comunicarea şi abilităţi de management al situaţiilor de conflict;

Ø  Procesarea în grup - este esenţial ca membrii grupului să discute cât de bine funcţionează grupul, astfel încât să poată face shimbări şi îmbunătăţiri. Grupul evaluează cât de bine şi-a îndeplinit sarcinile şi cît de eficienţi au fost membrii când au lucrat în grup.

Modele ale învăţării prin cooperare - Începând cu deceniul al şaptelea al secolului XX, s-au impus, cu precădere, patru modele ale învăţării prin cooperare, reprezentate de fraţii David W. şi Roger T. Johnson, Robert E. Slavin, E. Cohen şi Spencer Kagan (Johnson, D. W. şi Johnson, R. T., 2009; Slavin, R., 1994). În continuare, prezentăm într-un tabel, elementele esenţiale ale fiecărui model:

Tabel 1.1: Modele ale învăţării prin cooperare

Modelul lui Johnson & Johnson	Modelul lui Slavin	Modelul lui Cohen	Modelul lui Kagan
Combină grupurile de învăţare formale şi cele informale (pe perioadă scurtă) cu grupurile tradiţionale (formate pe termen lung cu membri stabili) pentru a crea o suţinere reciprocă pe o perioadă mai lungă de timp	Slavin divizează metodele de învăţare prin cooperare în: -metode de studio în grup (elevii lucrează în grup pentru a-şi consolida informaţiile primite) -metode de învăţare activă (elevii se implică în realizarea unor proiecte comune)	Cohen recomandă învăţarea prin cooperare drept metodă de promovare a armoniei sociale şi a egalităţii de şanse în clasele şi şcolile unde există elevi cu profiluri etnice şi rasiale diferite	Nevoia de a respecta şi înţelege principiile de bază ale învăţării prin cooperare: interdependenţa pozitivă, responsabilitatea individuală, participarea egală şi interacţiunea simultană.

Tehnici de învăţare prin cooperare: Barkley, Cross şi Major (Barkley, Cross și Major, 2005) consideră că următoarele categorii de tehnici de învăţare prin cooperare pot fi luate în calcul. Categoriile de învăţare prin cooperare sunt: discuțiile, predarea reciprocă, organizatorii grafici, scrierea și rezolvarea de probleme. Fiecare categorie cuprinde un număr de potențiale structuri pentru a ghida dezvoltarea exerciţiilor de învățare prin cooperare.

Discuţiile cuprind:

a.     Think/pair/share – permite elevului reflectarea la o problemă, împărtășirea ei cu ceilalți și primirea de soluții

b.     Interviu în trei paşi – elevii se intervieviează reciproc, cu ajutorul întrebărilor oferite de profesor

Predarea reciprocă cuprinde:

a.     Luarea de notiţe în perechi – elevii primesc feed-back de la colegii lor asupra notițelor pe care le-au luat

b.     Jigsaw – elevii participă pe rând la discuții de grup care se focalizează pe probleme diferite din subiectul dat

Organizatorii grafici cuprind:

a.     Grilă de grupă -  elevii vor clasifica si organiza informația într-un tabel

b.     Lanţuri de secvenţă – reprezentări vizuale a unor actiui, decizii, roluri , etc

Scrierea cuprinde:

a.     Eseuri în diadă – se dezvoltă o întrebare si un model de răspuns pe baza celor citite, ir în clasă elevii schimbă întrebările între ei si  oferă răspunsuri

b.     Editarea în pereche – fiecare elev descrie ideile lui si felul în care a lucrat în timp ce partenerul lui ia notițe și pune întrebări

Rezolvarea de probleme:

a.     Trimite o problemă – elevii fac schimb de probleme de rezolvat si fiecare priemste una sau mai multe probleme si oferă  soluții

b.     Trei stau, unul ascultă – grupul face o pauză și trimite un reprezentant la alt grup pentru a prezenta stadiul la care ei au ajuns si pentru a culege informații de la ceilalți

Bibliografie selectivă:

Ø  Barkley, E.F., Cross, K.P., & Major, C.H. (2005). Collaborative Learning Techniques: A Handbook for College Faculty. San Francisco: Jossey-Bass. http://www.creighton.edu/sites/www.creighton.edu/files/TL-Pedagogies-Collaborative%20Learning_0.pdf;

Ø  Gutierrez, G.J.L., (2007). Aprendizaje cooperative: Metodologia didactica para la escuela inclusive, Marqués de Mondéjar, 32. 28028, Madrid

Ø  Johnson, David W., Johnson, Roger T. & Stanne, Mary Beth. (2000). Cooperative learning methods: A meta- analysis. (http://www.ccsstl.com/sites/default/files/

Cooperative%20Learning%20Research%20.pdf -accesat 13. 12. 2012).

Ø  Johnson, D. W. şi Johnson, R. T. (2009). Energizing Learning: The Instructional Power of Conflict. În Educational Researcher, 38, 1, 37-51.

Ø  Slavin, Robert E. (1996). Research on cooperative learning and achievement: What we know, what we need to know. În Contemporary Educational Psychology, 21, 43-69.

Ø  http://serc.carleton.edu/introgeo/cooperative/index.html

Ø  http://www.irrodl.org/index.php/irrodl/article/view/497/1043

Ø  http://serc.carleton.edu/introgeo/cooperative/index.html